Povestiri aproape adevărate: Nini contra Marian, negocieri politice în USL

Desigur, mulți dintre voi sunteți curioși să aflați cum se poartă negocierile în USL, la Vrancea. Ce fac politicienii când se întâlnesc? Se tutuiesc, joacă şeptică, discută, ca băieţii la bere, despre fotbal, femei, maşini? Asemenea arheologilor care dintr-un ciob de lut reconstruiesc o lumile pierdute, am pus cap la cap fragmente din mărturiile unora și altora și am reconstituit una din rundele de negocieri dintre Marian și Nini.

Întâlnirile au loc, totdeauna, în biroul sau într-o altă locaţie preferată de Marian. Niciodată în biroul sau într-o altă locaţie indicată de Nini.

Marian îi primeşte așezat în fotoliul de baron local şi, preţios, îi invită să se aşeze. Apoi, gazdă bună, le oferă cafea, ceai sau apă. Liberalii acceptă. Cu jumătate de glas, să nu deranjeze. În aşteptarea băuturilor, privindu-l pe Nini dispreţuitor, pe sub ochelari, Marian începe:

– Te-ai îngrăşat bă! Mai ai un pic şi-l ajungi p-ăsta. Arată spre Cătălin Kanti Popescu: Ia zii samuraiule – aluzie la fotografia în care Kanti apare costumat în luptător asiatic – mai halești un porc la masă?

Nini roșește. Kanti Popescu, tupeist, dă replica:

– Tu vorbești? Ai făcut curu’ cât banița.

Își permite. A fost coleg cu Marian în PDSR pe vremea lu’ tata Giurgea și a firmei Seven Stars.

– Ce spui bă, sare baronul, eu mă mențin în formă de la natură, fără dietă sau sport.

Se adresează Ralucăi Dan, secretarul județului, o doamnă cu greutate mare, netto, fără de care Marian nu poartă nici o negociere. Ea asistă la întâlnire ca funcţionar, independentă, din partea PSD:

– Ia zii Raluca, dă-ți o părere. Sunt gras, arat rău?

– Nuuu dom’ președinte. Arătați ca David Beckham în reclama aia la chiloți. Doar că poza lui era în Photoshop. Dumneavoastră sunteți adevărat.

– Vezi bă, umflatule, o părere obiectivă, de femeie.

*****

Se aude telefonul Ralucăi care se îndepărtează să răspundă. Revine imediat și-l întinde lui Marian:

– Este Alin de la PDL. Întreabă când îi dați contractul ăla de lucrări, de un milion de euro, de v-ați înțeles, pentru firma lui.

– Cine ? Trășculescu? Zii să sugă p..la, că m-a făcut de râs la presă. Nesimțitul! Vrea lucrări de la mine? Îi dau o m..ie. Contractul îl dau la prietenii mei liberali.

Se întoarce spre Nini:

– Ai, bă, o firmă de construcții să-ți dau un milion de euro? Faci un para’ndărăt, să ai de campanie.

În fața acestei dovezi, neașteptate, de prietenie, Săpunaru roșește iar. Și dă în bâlbâială. Până să-și revină o ia Kanti Popescu înainte:

– Marian, am ochit un spațiu între niște blocuri, vorbește tu cu Didi (primarul Bacinschi n.r.) să îmi dea să pun niște panseluțe. Să iau și eu un bănuț.

*****

În colțul sălii, Raluca vorbește la telefon. Încet să nu fie auzită:

– Alin, a zis dili…ăăăă… dom președinte că ești un băiat de zahăr. Îi pare rău că nu poate să te ajute. A zis Ponta să-i dea contractul lui Nini. Da’ aranjez eu să ți-l dea tot ție, până la urmă. Treci pe la mine, să stabilim partea. Cum care parte!? A mea, bineînțeles! Doar nu crezi că-i fac capul mare de dragul PDL?

*****

La masă discuția se reia:

– De ce ați venit? Hai să negociem repede, că mă grăbesc.

– Păi… începe, încurcat, Nini, scoțându-și ochelarii și frecându-se la ochi, ziceam să ne dai și nouă un post de director. Care vrei tu…

– Bă nu ți-e rușine, izbucnește Marian, iritat. Palmoliv ce ești! Ce-i tupeul ăsta jegos? Ai uitat că în 2005 m-ați dat pe mâna DNA? Știi cât mă costă avocații? Dacă îi plătești tu, îți dau un post de director.

– Dom’ președinte, dom’ președinte, sare Raluca care a terminat conversația, tăiați-l și de la lucrare. Luați-i contractul! Luați-i contractul! Îl dăm lui Trășculescu. Da? Da? Îl sun să-i spun, da?

– Ăăă… știi…Marian, revine Nini, speriat, dacă reacționezi așa…nu te supăra… îl sun pe Victoraș (Ponta – n.r.).

– Uau! Dom’ președinte, v-a amenințat! Uau, luați-i contractul! Nu se poate să vă amenințe și să-i dați lucrare de un milion de euro. Gata, ziceți-i, să se lingă pe bot! Hai ziceți-i! Îl chem pe Trășculescu, țopăie Raluca, isterizată, în jurul mesei. Podeaua duduie. Se zguduie.

*****

Marian, bulversat de asaltul verbal şi de bubuielile din podea, privește nedumerit, când la Nini, când la ea, neștiind ce și cui să-i răspundă mai întâi. Se hotărăște:

– Fă isterico, stai locului! Nu mai sări că mă tâmpești. Ce vrei? Ce contract? Pă cin’ să chemi? De ce?

– Lăsați dom’ președinte, se liniștesc, brusc, doamna secretar și cutremurul zgomotos al parchetului. Nu vă mai obosiți dumneavoastră să gândiți. Sun și rezolv imediat. Doar să ziceți da.

– Sună fă pă cine vrei și rezolvă ce vrei că nu te mai suport. Și lasă-mă dracu’ în pace, nu vezi că negociez cu ăștia, strigă, făcând semn spre Nini care a luat poziția de fugă. Kanti Popescu privește și se distrează.

*****

Raluca se retrage cu telefonul:

– Aline l-am răzgândit. Vino să semnezi și contractul e a tău. Te costă 25%. Cum, e mult? Ce mă interesează că n-ajung banii și pui chirpici în loc de cărămizi. Se dărâmă și gata. Ori e prima? Mie îmi vii cu 25% altfel îl răzgândesc iar. Vezi, că ne înțelegem? La revedere și să nu uiți cine te-a ajutat la greu.

Scăpat de Raluca și de zguduială, Marian se liniștește și revine la Nini. Aflat încă în poziție de start:

– Palmoliv, vezi când vorbești cu Victoraș să-i spui și că eu mă gândesc să-mi iau organizația să candidez la UNPR. Te las pe tine să câștigi alegerile singur. Nu-ți convine, a? Du-te și pârăște…

Nini, înghite în sec și aproape că îi dau lacrimile. Singur știe că n-ar avea nici o șansă la alegeri. Marian se ridică și încheie:

– Gata, încheiem, că ați negociat prea dur și m-ați obosit. Veniți săptămâna viitoare și continuăm de unde am rămas. Vă pup, pa!
sursa http://www.saptamanalulroze.ro/2012/04/povestiri-aproape-adevrate-nini-contra-marian-negocieri-politice-n-usl/

Lasa un comentariu

*

LINK-URI RECOMANDATE

PUBLICITATE

Log in - Milcovul.ro © 2010. Toate drepturile rezervate.