Articol scris de Simona BOTEZAN
Washington DC, SUA

Scrisul este un hobby pe care l-am cultivat toată viaţa. Am început să scriu pe la zece ani. Aveam un model în familie – poetul şi scriitorul albaiulian Ion Mărgineanu, autor a peste o sută de cărţi de poezie, proză, teatru şi folclor. Ion Mărgineanu este văr primar cu mama mea. El mi-a oferit pentru prima dată în viaţă o carte cu autograf… o carte de poezii cu coperţi maronii, lucioase… Participam cu plăcere la olimpiadele şcolare, recitam poezii la spectacolele organizate de şcoala mea sau la Casa de Cultură a Sindicatelor, iar apoi am început să scriu cu creionul, într-un caiet cu coperţi roşii. Într-o zi am aruncat totul pentru că mi s-a părut fară valoare.

Îmi amintesc un moment din clasa a VIII-a când am câştigat un premiu la olimpiadă, iar directoarea (care era profesoara mea de limba română) m-a scos în careu şi a spus: „Chiar dacă s-a hotarat să urmeze un liceu cu alt profil, sunt sigură că Simona va scrie şi că vom mai auzi despre ea.” Au auzit câteva luni mai târziu, când am luat zece la examenul de admitere în liceu. Am absolvit liceul de matematică-fizică, colegiul de chimie alimentară şi facultatea de chimie industrială, deşi prin clasa a XI-a încă mă mai gândeam la posibilitatea de a deveni journalist, iar părinţii nu erau deloc încântaţi de idee. Pe vremea aceea exista o singură facultate de jurnalism la Bucureşti, cu 7 locuri disponibile anual, iar România lui Ceauşescu nu era locul propice pentru exercitarea profesiei de jurnalist. Aşa că am rămas fidelă celeilalte pasiuni, chimia. Am scris în liceu un roman despre adolescenţii anilor ’80, de hobby, fără intenţia de a-l publica undeva. Mai târziu, recitindu-l, m-am distrat copios de stângaciile scrisului meu de adolescentă. Au urmat mulţi ani în care nu am mai scris nimic în afară de felicitări de sărbători pentru rude, lucrările de la examene şi proiectele de la facultate.

În ianuarie 1998 eram inginer şi lucram în departamentul PR al unei companii de echipamente electronice, unde l-am cunoscut pe Virgil Deceanu – directorul Teatrului de Stat din Turda. Apelase la noi cu un proiect ambiţios, care mi-a captat atenţia din primul moment. Urma să deschidă un post de radio, împreună cu o mână de turdeni inimoşi, majoritatea actori ai teatrului din Tuda. Aveau o licenţă pentru staţia locală „Radio 21”, nici un ban, doar entuziasm! Au apelat la soţul meu, de profesie inginer electronist, pentru a cumpăra şi instala echipamentele necesare. Colaborarea noastră cu noul post de radio a început în familie şi a urmat toate etapele, începând de la zugrăvitul pereţilor şi izolarea fonică a studioului. Pasiunea pentru literatura science-fiction ne-a determinat să ne alăturăm echipei ca voluntari. Am debutat la radio în februarie 1998 ca realizatoare şi prezentatoare a emisiunii „Fantastic Club 21”. Era o îmbinare fericită între formaţia mea tehnică, pasiunea pentru ştiinţă şi literatură. Am scris trei ani suportul pentru emisiuni. Le vorbeam ascultătorilor despre cărţile şi autorii de SF; despre progresul ştiinţific ale omenirii; despre cele mai mari realizări inginereşti, ale căror „scântei” provin adesea din literatura SF. Soţul meu oferea premii săptămânale ascultătorilor, cărţi din Colecţia Nautilus a Editurii Nemira. Cumpăram cărţile din banii noştri şi le ofeream cu satisfacţia că am mai câştigat un „fan” SF, un cititor. Emisiunea s-a bucurat de un succes neaşteptat şi a fost preluată de „Radio 21” Bucureşti.

După debutul radiofonic, am primit o ofertă de colaborare de la PRO TV, unde am realizat un buletin de ştiri financiar-bancare (1998-2001). Pe vremea aceea aveam două job-uri – PR la compania de electronice şi broker. Brokerajul bursier făcea primii paşi la noi in ţară, iar emisiunea de la televiziune mă ajuta să-mi câştig clienţi noi.

În 2001 am renunţat la cele două emisiuni pentru ca am devenit mamă, iar soţul meu a plecat în America. Nu am mai avut contact cu mass media în următorii 7 ani, dar „microbul” mi-a rămas. Experienţa din radio şi televiziune mi-a folosit ulterior în cariera de broker. Am avut privilegiul să lucrez cu corporaţii internaţionale de top mondial, care mi-au oferit şansa de a urma cursuri de retorică. Datorită experienţei dobândite în mai multe ramuri ale brokerajului şi a exerciţiului oratoric din mass media, am fost desemnată lector pentru seminarii naţionale de iniţiere şi pregătire profesională a brokerilor în România. În decembrie 2007, la Gala Laureaţilor organizată de revista XPRIMM şi Eurobrokers la Sinaia, am obţinut trofeul „Lectorul Anului” pentru contribuţia la dezvoltarea brokerajului şi a pieţei de asigurări şi pensii private în România.

Trei luni mai târziu, am emigrat în SUA. Acum aveam destul de mult timp liber deoarece americanii nu s-au grăbit să-mi dea permisul de muncă. Aşa că am aceptat cu plăcere o propunere de colaborare din partea portalului de ştiri online Mondo News şi am devenit corespondent extern. Am scris doi ani ştiri şi articole despre evenimente din SUA; editoriale; reportaje despre românii-americani şi despre ţara mea adoptivă. Într-o zi, Cristiana Pietrariu de la Mondo News mi-a spus că apreciază mult articolele mele şi crede că ar fi păcat ca ele să se piardă într-un ziar de ştiri online. Mi-a propus să le public şi în alte locuri, în ziare şi reviste tipărite, ca să rămână! Am acceptat oferta de colaborare a ziarului Mioriţa USA din California şi am debutat în presa româno-americană. În scurt timp, cutia mea de e-mail s-a umplut cu mesaje de la jurnaliştii români din SUA, care doreau să mă cunoască şi să colaborez cu ziarele şi revistele lor.

Între timp l-am cunoscut pe George Roca din Australia. Datorită lui am publicat în peste 20 de ziare şi reviste. Am câteva articole în reviste americane; am intrat în mai multe organizaţii profesionale; am făcut lobby şi am vorbit Comisiei Juridice a Congres-ului American despre legea imigrarii şi impactul ei asupra specialiştilor români din SUA; am primit invitaţii la foarte multe evenimente din SUA, atât de multe încât timpul nu-mi permite să le onorez. Departamentul de Stat American mi-a acordat primul „media credential” în vara anului 2010, pentru întâlnirea la nivel înalt între ministrul de externe al României de atunci, Teodor Baconschi şi Secretarul de Stat American Hillary Clinton.

Cel mai important moment din cariera mea de jurnalist a fost acreditarea pentru Summit-ul NATO de la Chicago în 2012. Participarea la un eveniment internaţional de mare anvergură, mi-a dat ocazia să-i întâlnesc pe cei mai importanţi lideri ai planetei şi să văd în acţiune jurnalişti şi trusturi mass media de top mondial. Am trăit experienţe unice în viaţă datorită hobby-ului meu – scrisul!

În iunie 2012, North American Romanian Press Asociation (NARPA) a organizat Forumul Jurnaliştilor Români din America de Nord, ediţia a III-a, la Chicago. Cu aceasta ocazie am primit premiile I şi III la categoria “Reportaj”. Am acordat interviuri, s-a scris despre mine în ziare de mare tiraj sau în cărţile unor scriitori de limba română, iar călătoria mea în lumea scrisului continuă. Voi scrie atâta timp cât voi avea convingerea că scrierile mele sunt folositoare şi contibuie la păstrarea limbii, tradiţiilor şi culturii noastre la mii de mile depărtare de casă.