Nu credeam ca e posibil aşa ceva,dar trebuie mereu să îmi reamintesc,din secundă în secundă,că trăiesc în România,ţara tuturor posibilităţilor. Nu scriu acest articol pentru a mă indigna aiurea, ci încerc să corectez ceva greşit,aşa că nu mă interesează ofuscările,ci mustrările!

Atenţie! Ceea ce urmează nu reprezintă un pamflet, ci cruda realitate mitocănească!

Ca un om ce apreciază muzica bună şi spectacolele de calitate mi-am dorit să ajung la Festivalul Florentin Delmar. Subliniez că îmi pare rău că trebuie să fie atins chiar fără vină acest eveniment minunat, dar din păcate unii angajaţi chiar nu realizează cât de rău pot face printr-un comportament neadecvat. Zis şi făcut. M-am îmbrăcat frumos, mi-am luat cele mai bune intenţii la mine şi cei şapte ani de acasă şi am pornit către Ateneul Mr. Gh. Pastia. Am ajuns în jur de ora 19:00, adică aproape de ora începerii spectacolului.

Am păşit grăbit către casa de bilete, evident, pentru a-mi procura biletul. Nu mare mi-a fost mirarea când doamna respectivă, tristă, plinuţă, cu ochelari şi plictisită de viaţă, mă apostrofează şi îmi spune părinteşte că am ajuns cam târziu. Nu-i bai, trag cu ochiul pe planul sălii şi văd că încă mai sunt locuri disponibile, neîncercuite. Bag mâna în buzunar şi scot cei 30 de ron, la care stimabila îmi spune că am noroc! CE UŞURARE! Am noroc, da tre să îi las şi de o cafea, că locul e bun. Zâmbeşte ea, zâmbesc şi eu şi îi dau cei 30 de Ron făcându-mă că i-am gustat gluma. Ea îmi scrie biletul, eu aştept, dar înainte să mi-l dea mă intreabă discret: ”Da cafeaua?”, văzând că gluma e serioasă, rămânând blocat,neştiind cum să reacţionez şi nevrând să mai pierd timpul certându-ma cu ea, o întreb: “Cam cât e cafeaua la dumneavoastă?” Răspunsul a fost incredibil…de nesimţit! “Cam cât e şi prin oraş!”

Vouă vă vine să credeţi? Am ajuns să fim tâlhăriţi şi la casa de bilete a unei instituţii de cultură?? Încotro, dragilor,încotro? Trebuie să dăm şpagă pentru a putea cumpăra bilete? Organizatorii se plângeau că joi au avut spectatori mai puţini! Cu un aşa personal,nu ma miră!

Stimată doamnă, îmi doresc să vă bucuraţi de cafeaua pe care o să o beţi de acei 5 Ron şi să ştiţi că v-am făcut şi o poză, aşa, ca să vă am amintire şi să o pot împărţi cu prietenii şi cu cei care mi-o vor cere spre a vedea cărei doamne i-am oferit o cafea în oraş în această seară minunată! Dacă doriţi o voi pune şi pe acest blog, doar ca să vă mândriţi cu isprava ce-aţi făcut-o!

Cât despre festival…numai de bine! Interpreţi buni, mirorecitalul Rodicăi Toma foarte frumos, Paula Seling a cântat genial, iar eu mi-am mai scris o nouă amintire plăcută în cartea vieţii, dar, din pacare, oamenii ca doamna de la casa de bilete ţin să ne amintească mereu că România încă e o ţară plină de mojici! Dar împreună vom corecta asta, nu e aşa?

sursa: http://adimangu.wordpress.com/2013/11/09/spaga-la-ateneul-din-focsani/