Pe 5 octombrie, la nivel internațional se serbează „World Teachers’ Day“ (tradusă în România ca „Ziua Mondială a Educației“).

Pe 5 octombrie noi toţi trebuie să îi cinstim pe aceia care, „dintr-un bloc de piatră“, reușesc să creeze un absolvent pregătit să ia viața în piept. Astăzi, cu toții trebuie să le mulțumim și să le spunem un sincer „LA MULŢI ANI!“ educatorilor, învățătorilor și profesorilor noștri care, indiferent de cât de greu le-a fost, au pus idealul didactic mai presus de mizeriile și nemulțumirile vieții de zi cu zi și ne-au făcut să fim ceea ce suntem astăzi.
„Un sculptor pornește de la un bloc de piatră, având în minte o formă la care trebuie să ajungă. După zeci sau sute de ore cu dalta și ciocanul în mână, reușește să scoată la lumină forma ascunsă în inima pietrei și ajunge la o capodoperă. Pentru dascăl, blocul de piatră este copilul, care pășește pentru prima dată într-o grădiniță. Cu răbdare, pricepere și multă înțelegere, dascălul „sculptează” mintea și sufletul copilului, dăruindu-i acestuia cunoștințe, gânduri, emoții, mai întâi în ciclul preșcolar și primar, apoi în cel gimnazial și, în final, în ciclul liceal.
Astăzi, mi-aș dori ca, măcar pentru o clipă, fiecare dintre noi să se gândească ce a însemnat pentru el învățătoarea care i-a pus stiloul în mână, profesorul pe care l-a iubit în școala generală sau profesoara de liceu care l-a făcut să urmeze un anumit drum în viață. Fiecare dintre noi avem un dascăl despre care putem să spunem că și-a pus amprenta asupra noastră. Mi-aș dori să ne gândim ce am făcut pentru acea persoană pe care, la un moment dat, am stimat-o într-atât de mult încât am dorit să semănăm cu ea.
Poate vă întrebați de ce vă rog să faceți acest gest? Este simplu: gândiți-vă că, fără acele persoane care v-au marcat în anii de școală, poate nu ați fi ajuns unde sunteți astăzi. Iar după acest exercițiu de imaginație, vă rog să încercați să găsiți o motivație coerentă pentru politica anti-educațională care se duce de zeci de ani în România. Încercați să vă explicați de ce, de mai bine de 20 de ani, majoritatea celor aflați la conducerea acestei țăria lovit cu îndărătnicie exact în acel sistem care ar trebui să asigure coerența, viabilitatea și progresul unei societăți – sistemul de învățământ. Și mai gândiți-vă la ceva: salariul unui cadru didactic debutant este doar cu câteva zeci de lei mai mare decât salariul minim pe economie. De restul, nici nu mai are rost să vorbim.
Putem avea manuale digitale și table inteligente, putem avea școli renovate și camere de luat vederi în clase, însă totul este egal cu zero, dacă nu o să mai avem oameni capabili care să vină să-i învețe pe copii. Avem nevoie ca fiecare român să înțeleagă că investiția în educație nu este numai pentru noi, cadrele didactice. Investind în educație, investim în copii, investim în viitor.

La mulți ani, dragi colegi!
Vă mulțumim pentru că existați!”, a declarat Paulina ROŞCAN, preşedintele SIP-FEN Vrancea.