* Cheltuielile reabilitării termice într-un bloc se repartizează după spaţiul locuibil, nu după numărul de pereţi exteriori *Subiectel care provoacă o groază de dezbateri şi certuri aprige în Asociaţiile de Proprietari din Focşani este cel legat de reabilitarea termică, indiferent dacă finanţarea se face pe banii proprietarilor, prin programul guvernamental sau prin credit cu garanţie guvernamentală * Discuţii se referă la modul în care se împarte factura finală pentru fiecare familie din bloc * În Focşani preţul pe metrul pătrat este de aproximativ 50 de RON *
Situaţia cea mai fericită este atunci când lucrarea se face ca la carte, adică pentru întreg imobilul, şi nu doar pentru cîteva apartamente. Fiecare membru al asociaţiei are propria părere despre modul şi justeţea repartizării costurilor. Chiar dacă legea spune că factura se împarte la suprafaţa utilă a apartamentului, majoritatea celor care dau banii cred că ar trebui să se plătească în funcţie de cîţi pereţi are fiecare proprietar la faţadă.
Cheltuielile pentru reabilitarea termică se împart în funcţie de cota parte indiviză, indiferent de cîţi pereţi are afară cineva din bloc. Asta înseamnă că o persoană care are două camere plăteşte mai puţin decît o persoană care are trei camere, pentru că suprafaţa utilă a apartamentului de două camere este mai mică decît suprafaţa utilă a celui cu trei camere. Repartizarea cheltuielilor pe cota-parte indiviză de proprietate este reglementată de articolul 44 al Hotărîrii de Guvern nr 1.588/2007, privind normele de aplicare a legii 230/2007, privind infiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Potrivit legii faţada este considerată proprietate comună a imobilului, acesta fiind şi motivul împărţirii costurilor după cota-parte indiviză. Dacă am judeca împărţirea costurilor pe numărul de pereţi pe care-i are fiecare în exterior, în acelaşi mod am putea spune că repararea acoperişului unui bloc ar trebui plătită doar de către cei care locuiesc la ultimul etaj, sau că întreţinerea subsolului ar trebui să cadă doar în sarcina celor care locuiesc la parter.
Potrivit HG 1.588/2007, „cheltuielile pe cota-parte indiviză de proprietate reprezintă cheltuielile asociaţiei cu privire la proprietatea comună, cu privire la: fondul sau fondurile pentru lucrări de întreţinere, service, reparaţii şi, după caz, de consolidare, reabilitare, eficienţă energetică, modernizare la părţile de construcţii şi instalaţii aflate în şi pe proprietatea comună (…) (subsolul; conductele de distribuţie şi coloanele instalaţiilor de apă, canalizare, încălzire, energie electrică; casa scării; podul; spalătoria; uscătoria; terasa; ascensorul; interfonul – partea de instalaţie de pe proprietatea comună; centrala termică proprie; crematoriul; tubulatura de evacuare a deşeurilor menajere; structura de rezistenţă; faţadele; acoperişul şi altele asemenea; personalul angajat sau contractat al asociaţiei: salarii sau remuneraţii pentru administrator, contabil, casier, instalator, electrician, portar, cheltuieli pentru curăţenie etc; indemnizaţii acordate membrilor asociaţiei de proprietari ori persoanelor alese: preşedintele, membrii comitetului executiv şi ai comisiei de cenzori; prime; credite bancare; contracte sau poliţe de asigurări; alte servicii administrative către proprietatea comună)“.
* Cum se calculează cheltuielile
Actul normativ amintit mai sus aduce lămuriri şi despre cum se repartizează cheltuielile pe cota-parte indiviză, adică „proporţional cu cota-parte indiviză de proprietate din proprietatea comună a fiecărui proprietar, calculată în funcţie de suprafeţele utile ale tuturor apartamentelor şi ale spaţiilor cu altă destinaţie decît aceea de locuinţă“. Cota parte indiviză se regăseşte în actul de proprietate asupra apartamentului (contract de vînzare-cumpărare sau extras din cartea funciară), şi în cartea tehnică a imobilului, dacă aceasta există. Tot potrivit legii, „cota-parte indiviză de proprietate reprezintă raportul procentual dintre suprafaţa utilă a apartamentului sau a spaţiului cu altă destinaţie decît aceea de locuinţă şi suma suprafeţelor utile ale tuturor apartamentelor şi spaţiilor cu altă destinaţie decît aceea de locuinţă care formează condominiul“. Suprafaţa utilă, la rîndul ei, este definită, potrivit unor surse de specialitate, ca „suprafaţa netă a apartamentului, neincluzînd terase, pereţi interiori, exteriori şi comuni“. Practic, ea reprezintă suprafaţa totală a podelelor din apartament, inclusiv cele din băi sau spaţii de depozitare.
* Cui te adresezi când nu-ţi convine modul de repartizare a cheltuielilor?
Înainte ca un proprietar să se declare nemulţumit de o repartiţie a costurilor, este recomandat să studieze cel puţin textul HG 1588/2007, pentru a vedea dacă are sau nu dreptate. Apoi primul pas este să sesizeze oficial asociaţia de proprietari de care aparţine iar dacă nu primeşte răspuns sau nu este mulţumit de acest răspuns, următorul pas este o sesizare către Serviciul Relaţii cu Asociaţiile de Proprietari din cadrul Primăriei, care are obligaţia să verifice sesizarea, să ia măsurile legale şi să dea răspunsul în maximum 30 de zile de la primirea sesizării. Amenzile pentru nerespectarea legii se aplică în general administratorilor de asociaţii, şi pot fi între 500 şi 3.000 de lei, în funcţie de gravitatea neregulilor constatate. Dacă reclamantul nu este satisfăcut nici de răspunsul asociaţiei, nici de cel al Primăriei, se poate adresa instanţei de judecată pentru a-şi găsi dreptatea.
