• Postul Crăciunului este mai îngăduitor şi rînduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioşi pentru bucuria sărbătorii Naşterii Mîntuitorului
• Cea mai aspră zi de postire este ultima, ziua de 24 decembrie, ajunul praznicului Naşterii Domnului
Postul Crăciunului este primul post din anul bisericesc şi ultimul din anul civil. Postul Crăciunului începe cu ziua de 15 noiembrie şi ţine pînă pe 24 decembrie inclusiv. Lăsata Secului are loc pe 14 noiembrie, însă, în anii în care această zi cade miercuri sau vineri, atunci se lasă sec pe 13 noiembrie, iar postul începe din 14. Durata Postului Crăciunului a fost stabilită în anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, ţinut sub preşedinţia patriarhului Luca Hrisoveghi. Postul de 40 de zile aminteşte de postul patriarhilor din Vechiul Testament, care aşteptau venirea lui Hristos. Este considerat a fi un post mai îngăduitor şi rînduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioşi pentru bucuria sărbătorii Naşterii Mîntuitorului. În zilele premergătoare Sărbătorii Naşterii Domnului, creştinii nu au doar obligaţia de a se abţine de la mîncăruri „de dulce“, ci şi pe aceea de a face fapte bune şi a se ruga pentru a găsi împăcarea cu sine, pentru a ierta şi a fi iertat, pentru a reînvăţa iubirea faţă de aproapele.
De Lăsatul Secului se pune usturoi la uşi
Tradiţia îndeamnă ca, la Lăsatul Secului, creştinii să petreacă în familie. La masă se strîng rudele apropiate sau prietenii şi se desfată cu mîncăruri gustoase: ciorbă, fripturi, plăcinte şi vin. Lăsatul Secului se ţine ca apărare de boli, lovituri sau protejarea holdelor de grindină. În week-end-ul dinainte de Lăsatul Secului se fac şi ultimile nunţi pînă la sărbătorile de iarnă. La ţară, de Lăsatul Secului oamenii respectă obiceiuri şi practici magice ce fac parte dintr-un scenariu al morţii şi renaşterii timpului. De pildă, la Lăsatul Secului, uşile şi ferestrele caselor, dar şi porţile gospodăriilor, sînt unse cu usturoi, pentru ca spiritele rele să fie alungate. Uneori, relele se alungă şi prin zgomote şi împuşcături. Firimiturile rămase de la ospăţul Lăsatului Secului se aruncă la păsările sălbatice, pentru ca suratele lor de toate neamurile să nu strice recoltele viitoare. Vasele din casă în care s-au gătit bucatele de Lăsatul Secului se spală şi se lasă noaptea cu gura în jos, pentru a nu intra în ele spiritele rele. Un alt obicei se referea la prezicerea vremii după pieptul găinii tăiate pentru petrecerea de Lăsatul Secului. Astfel, dacă pieptul e gras, iarna va fi grea, iar dacă era subţire va fi uşoară şi vara plină de rod.
Un post cu multe dezlegări la peşte
Postul este o rînduială disciplinară a Bisericii, fiind fundamentat pe texte scripturistice şi patristice. El constă în înfrînarea totală sau parţială de la anumite alimente şi ispite fizice. O dovadă în acest sens o constituie şi faptul că postul se regăseşte în toate religiile lumii. Unul dintre cele mai importante de peste an este Postul Crăciunului. Are 40 de zile şi durează pînă la 24 decembrie, inclusiv. Semnificaţia Postului Naşterii Domnului are rădăcini în Vechiul Testament, patriarhii şi drepţii dinainte de Hristos, printre care Noe, Moise şi David, petrecînd timp îndelungat în post şi rugăciune. Ei aşteptau venirea lui Mesia, cereau iertarea păcatelor şi ajutor divin în misiunea lor de conducere a poporului ales. Prin durata sa, Postul Naşterii Domnului ne aminteşte de cele 40 de zile de nevoinţă ale lui Moise de pe Muntele Sinai, înainte de a primi cele zece porunci scrise pe lespezile de piatră. Asemenea şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţesc sufletele şi trupurile pentru a-l primi pe Dumnezeu-Cuvîntul, Iisus Hristos. Din punct de vedere al bucatelor, este un post cu multe dezlegări la peşte. Astfel, se mănîncă peşte şi preparate din peşte în aproape toate zilele de sîmbătă şi duminică, cuprinse între 21 noiembrie, sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, şi 15 decembrie inclusiv, dar şi de şi alte sărbători, cum ar fi 30 noiembrie, de Sf Andrei, în 6 decembrie, de Sf. Nicolae, dar şi în 12 decembrie. Anul acesta, în calendatul ortodox, scrie că se dă dezlegare la peşte toată săptămîna 3-8 decembrie inclusiv, mai puţin ziua de miercuri 4 decembrie. În schimb, în Ajunul Crăciunului se ţine post negru pînă seara.
De ce vorbim despre un post al bucuriei
În tradiţia populară, Postul Crăciunului este numit şi postul de fericire, pentru că prin el se anunţă Naşterea Mîntuitorului. Este perioada unui ascetism vesel. Prefaţînd momentul de maximă bucurie al Naşterii Domnului, zilele de post din noiembrie-decembrie sînt în contrast absolut cu cenuşiul de afară, cu frigul sau cu zilele prea scurte. Lectura unei duhovnicii vesele făcută acestei perioade se traduce, printre altele, în permisiunea de a mînca peşte în duminici şi într-o serie de alte mici pogorăminte. Avem de-a face aşadar cu un mod de pregătire seren tocmai pentru că întruparea în istorie a lui Iisus Hristos este un eveniment care aşază între paranteze toate regulile, regulamentele, legile şi rigorile. Exuberanţa acestei minuni pune practic pe plan secund tot restul. Asemenea celuilalt praznic împărătesc, Învierea, Naşterea merită totul. De dragul Naşterii şi al Învierii Domnului încercăm să fim mai buni, să iertăm pe cei pe care îi duşmănim şi să cerem la rîndul nostru iertare. Slujbele bisericeşti care se ţin în această perioadă au o puternică încărcătură profetică, anunţă practic împlinirea a ceea ce şiruri lungi de profeţi şi drepţi au anunţat şi au sperat să se întîmple chiar în timpul vieţii lor.
Iertarea păcatelor
Este bine, spun sfinţii părinţi, ca măcar în fiecare post mare să ne spovedim şi să ne împărtăşim. Fiecare creştin trebuie să aibă un duhovnic, un preot înzestrat cu harul duhovniciei, care poate să lege şi să ne dezlege de păcate. Mărturisirea este taina care dăruieşte iertarea păcatelor celui care de bunăvoie şi le descoperă în faţa duhovnicului cu sinceritate. Spovedania ne ajută sufletul să se uşureze de povara pe care a avut-o pînă atunci. Dar spovedania trebuie să fie sinceră, clară, curată, completă, pentru ca păcatele noastre să fie iertate. Doar astfel putem spera la vindecare sufletească şi la iertare. Atunci cînd descoperă credinţa în Iisus Hristos, omul primeşte puterea nădejdii şi, practic, poate învinge orice boală. Se spune că prin post şi rugăciune se pot trata atît suferinţele fizice cît şi cele morale şi se elimină şi cauzele care le-au generat. Un studiu efectuat într-o clinică americană arată că cei care credeau în puterea divină s-au vindecat mai repede decît cei care aveau o atitudine indiferentă faţă de Dumnezeu.
Grîu fiert cu fructe şi miere, în Ajunul Crăciunului
În ultima zi a postului, pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, se mănîncă numai seara şi numai grîu fiert îndulcit cu miere, poame, covrigi sau turte din făină, căci cu seminţe a ajunat Daniil proorocul şi cei trei tineri din Babilon, care au închipuit – mai înainte – Naşterea lui Hristos. În alte zone, se ţine post negru pînă la răsăritul Luceafărului de Seară, steaua care a vestit magilor Naşterea Lui Iisus Hristos.
„Binele face puţin zgomot şi zgomotul puţin bine“
u Postul include şi o anumită atitudine lăuntrică, fiind în acest fel o sursă de sănătate şi echilibru, pe cînd celelalte forme de renunţare forţată la hrană sînt perturbatoare.
O vorbă de duh spune că „binele face puţin zgomot şi zgomotul puţin bine“. De aceea, în post este bine să vorbim mai puţin, să ne abţinem de la certuri, intrigi, bîrfe, minciuni şi chiar rugăciunile să le spunem în gînd şi în tăcere. Abţinerea de la mîncare este postul trupului, iar tăcerea este postul minţii, al sufletului. În deplină tăcere se produce un fel de întărire a sufletului, o însănătoşire spirituală. Călugării din mănăstiri spun că dintre toate canoanele postului, cele mai spectaculoase şi rapide efecte le are asupra sufletului tăcerea. În tăcere observăm cum mintea tinde să se liniştească, gîndirea e mai profundă şi apare o stare de inspiraţie în care putem găsi soluţii la cele mai dificile probleme ale noastre. Reculegerea în faţa unei icoane are un efect terapeutic extraordinar.
