Topul oamenilor politici din Vrancea, pentru anul 2011 este o abordare diferită a ceea ce s-a întâmplat în anul care s-a încheiat în judeţul nostru. Cu bune, dar mai ales cu rele, aleşii noştri au arătat că politica în Vrancea miroase urât, iar dacă te hotărăşti totuşi să intri în politică este o chestiune de timp până când vei mirosi la fel. Este clar că politicienii sunt vinovaţi de faptul că oamenii de rând o duc rău şi, probabil, în 2012 o vor duce şi mai rău. Dacă pentru majoritatea oamenilor de pe stradă cheltuielile cu facturile lunare, hrana de zi cu zi sau cele legate de sănătatea au devenit de nesuportat, lor le merge bine. Cei mai mulţi incluşi în acest top au în comun faptul că au averi substanţiale, care le permit confortul de a face politică. Acest top este, categoric, subiectiv, făcut totuşi din dorinţa de a mai citi şi altceva despre politica din judeţul în care ai senzaţia că nu se întâmplă nimic. Sincer nu mi-am dorit încă un articol despre cum văd oamenii politic anul 2012 şi să ne spună cum consideră ei că a fost 2011. Ca urmare nu le-am dat nici un telefon şi a ieşit următorul top.

1. Primul loc este ocupat de prefectul Sorin Hornea datorită faptului că a pus frână dorinţei PSD şi PNL de a scumpi gigacaloria chiar în prag de iarnă. Este, categoric, doar meritul lui că focşănenii NU plătesc încă aproape 400 de lei pentru o gigacalorie. Vom vedea cât va dura procesul, care între timp are şi o cerere de strămutare, şi cine va câştiga. Hornea este primul şi datorită încercării de suspendare a primarului de la Vidra – Nica Micu, chiar dacă şi acest demers este de aşteptat să se împotmolească pe la tribunale.
2. Radu Ignat şi Corneliu Porumboiu împart locul 2 deoarece tot împreună au ales să plece din PNL, chiar dacă nu este clar dacă au apucat să-şi depună demisiile înainte de a fi daţi afară. Ignat şi Porumboiu au ales să fie liberali fără partid decât să accepte alianţa cu PSD, cei doi dându-şi seama că, în Vrancea, PNL nu are ce căuta în aceiaşi barcă cu PSD. Nini Săpunaru şi Valerică Zamfirescu rămân să se bucure de rezultatele concursului de strâns voturi pentru PSD şi cu speranţa, iluzorie după părerea mea, că poate vor avea un cuvânt de spus în judeţ, după alegeri.
3. Ionel Cel Mare ocupă locul 3 deoarece a luat un sediu de partid şi a reuşit să-l transforme în partid. Partidul Conservator a revenit pe cai mari în politica vrânceană datorită fostului şef al Penitenciarului Mândreşti care a făcut ceea ce ştie el mai bine, a organizat lucrurile în aşa fel încât să meargă. Chiar dacă este parte în USL şi sprijină necondiţionat candidatul PSD la primăria Focşani are parte de viitor politic în 2012.
4. În sfârşit vine şi Marian Oprişan, cei drept abia pe locul 4. Chiar dacă în 2011 nu a fost atât de vizibil ca în anii în care PSD a fost la guvernare merită această poziţie şi datorită faptului că este la PUTERE în Vrancea de atât de mult timp că mulţi dintre alegători au şi uitat cine a fost înaintea lui preşedintele CJ Vrancea. Cert şeful PSD Vrancea este un supravieţuitor şi a arătat că rămâne stăpân pe situaţie, cel puţin în Vrancea, şi face reguli pentru toată lumea. De-a lungul timpului bârfele l-au dat şi senator, ambasador, ministru de interne, ginere al lui Băsescu şi multe altele dar a rămas aici. Omul a reuşit să fie o legendă vie a politicii vrâncene şi nu credem că se va schimba ceva în următorii 4 sau cinci ani.
5. Valentin Bîznă, candidatul independent pentru primăria Tulnici, devenit între timp primar şi om al PSD merită şi el un loc pe listă datorită intuiţiei sale. Fost membru PD-L s-a supărat pe partid şi-a luat lumea-n cap şi a candidat independent, cel puţin la început fără ghilimele. Ce a urmat este istorie şi manual pentru băieţii din politica vrânceană care vor să înveţe ceva în perspectiva alegerilor din 2012 sau, Doamne fereşte, 2013.
6. Sorina Plăcintă, senator PD-L şi doamna de fier a politicii vrâncene. Între ziarişti circula o vorbă care spunea că, dacă la o conferinţă de presă vine Sorina Plăcintă, sunt şanse să curgă sânge. Plăcintă este unul dintre politicienii care au rostit în public celebra de acum propoziţie “Doar boul este consecvent”. Nominalizarea în top se datorează şi încercărilor de a reabilita imaginea fiului ei, Andrei Plăcintă, campion la belele în anul abia încheiat. L-a scos din puşcărie, la făcut om cu responsabilităţi şi a arătat că, pentru ea, familia contează, indiferent ce se întâmplă. Între timp s-a recăsătorit şi s-a mutat la Bucureşti.
7. Răzvan Mustea şi Alin Trăşculescu. Mustea a avansat încet şi sigur spre vârful PD-L, şefia organizaţiei de tineret a partidului la guvernare fiind un prim pas spre mai mare. Răzvan Mustea este unul dintre cei mai capabili din acest top dar, din păcate, este şi un om aproape invizibil pentru vrânceni, potrivit standardelor politice. Alin Trăşculescu merita clar o poziţie mai bună deoarece este pe locul doi în sondajele de opinie pentru primăria Focşani, ceea ne arată că nu chiar toată lumea se închină la cei trei trandafiri. Faptul că PD-L este la guvernare a erodat serios din imaginea sa.
8. Dragoş Mircea, politician liberal care a reuşit performanţa de a deveni subprefect în guvernarea PD-L chiar dacă USL face în continuare zile fripte portocaliilor de la guvernare. Bârfele spun că Dragoş Mircea are mari şanse să ajungă chiar prefect, dacă Sorin Hornea se decide să candideze la alegerile din acest an. O altă condiţie ar fi aceea ca iniţiativa a şase parlamentari ai PD-L, care au propus eliminarea obligativităţii ca funcţionarii publici din posturi de conducere să îşi dea demisia din funcţie dacă vor să candideze pentru funcţii de demnitate publică, să nu fie aprobată de Parlament.
9. Profesorul Dănuţ Popoiu intră şi el în top pentru poziţiile clare şi fără echivoc din şedinţele Consiliului Local Focşani. Profesorul Popoiu este unul dintre cei mai incomozi oameni din Vrancea pentru politicieni deoarece arată clar diferenţa dintre un politician cu şcoală (multă) şi unul fără sau cu facultatea făcută la apelul bocancilor.

10. Laurenţiu Ţigăeru, Dragoş Horhocea, Dan Butnaru, Liviu Oloeriu şi chiar Marian Spînu toţi cu şcoala vieţii şi a afacerilor care merită, categoric, o şansă să arate de ce sunt în stare. Din păcate nu prea cred că vor primi şansa respectivă.