Urmare deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție,privind așa- zisul meu dosar de Securitate, vreau să fac următoarele precizări:
– Consider că în acest dosar mi-a fost încălcat dreptul la apărare și, prin urmare, voi continua să îmi caut dreptatea, inclusiv la CEDO. Afirm că mi-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece magistrații au respins cererea de rejudecare a dosarului meu la Curtea de Apel București, ca urmare a faptului că în dosar nu s-a găsit ordinul de plată prin care eu făceam dovada plătii unei expertize grafologice. Fac precizarea că am depus acest document de mai multe ori la dosar! Prin urmare nu mi s-a dat dreptul de a-mi demonstra nevinovăția, respectiv să fac proba că nu am scris nici una dintre acele declarații care se găsesc în dosarul meu și, totodată, să aduc în instanță martori care să vorbească despre acest caz.
– În același timp, fac un apel la toți cei interesați de acest dosar și îi rog să judece nu emoțional ci rațional acest caz. Sunt acuzat că am colaborat cu Securitatea când aveam vârsta de 16-17 ani, iar acuzațiile sunt legate de faptul că am furnizat informații despre cetățeni străini – arabi – de la care eu am cumpărat, în cămin, blugi și cafea. Fără să îmi reneg trecutul vreau să știți că în perioada respectivă când cineva vorbea despre Securitate instantaneu intrai în panică. În cazul meu, am fost inclusiv șantajat cu faptul că fratele, care era ofițer la Școala de Ofițeri Sibiu, va avea probleme dacă nu voi accepta o colaborare. Totodată, eu am fost amenințat că voi fi exclus de la liceul din Ploiești, unde studiam arte plastice dacă nu voi colabora. Dacă aș fi dorit să colaborez cu Securitatea, aș fi furnizat informații și după terminarea liceului, însă acest lucru nu s-a întâmplat! Că nu am colaborat cu Securitatea, în sensul poliției politice, este demonstrat de faptul că în dosarul de la CNSAS există o rezoluție a unui ofițer de Securitate care propune clasarea dosarului meu ca urmare a faptului că refuz să ofer informații, după plecarea din liceu. Prin urmare, cred că din punct de vedere moral pot fi judecat, la modul real, doar de acei cetățeni care au peste 50 ani și care știu ce a însemnat Securitatea și cât de opresiv era sistemul! Mie mi-a fost frică, recunosc!
– Am conștiința curată! Nu sunt un turnător al Securității și nu am făcut rău nimănui! Nu am furat, nu am mințit, nu am comis nici o fărădelege. Am încercat să îmi apăr fratele, fără a face rău altcuiva!
– Cred că sunt o victimă colaterală a procesului de desconspirare a adevăraților colaboratori ai Securității și, prin funcția pe care o dețin în Parlament, sunt o țintă a adversarilor politici!
– Aștept motivarea magistraților Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a vedea care este calea juridică pe care trebuie să o apuc.Sper ca, în cele din urmă, adevărul să iasă la lumină pentru că sunt cel mai interesat de acest adevăr. După mai bine de 36 ani de la acele evenimente știu cine a fost rezidentul, în biroul căruia eram pus în fața ofițerului de Securitate, să semnez notele informative scrise deja. Poate că pentru mulți aceste relatări par desprinse dintr-un scenariu SF, dar mulți dintre noi le-am trăit, în realitatea anilor ‘80.
– Astăzi am sentimentul că societatea în care trăim nu este interesată de adevăr, ci doar de oameni publici care sunt transformați în ținte politice.