* În judeţul Vrancea îşi sărbătoresc ziua onomastică aproximativ 22.000 de persoane care poartă numele de Georgeta, Gherghina, Georgiana, Geta, Gheorghe, George, Ghiţă sau Gigi * Se spune că astăzi, San-George ia cheile de la Sîmedru, cel căruia îi place doar anotimpul rece, pentru a deschide drumul naturii spre viaţă *
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfîntul Mucenic Gheorghe. Considerat patronul spiritual al armatei, ca şi Sfîntul Arhanghel Mihail, era originar din provincia Capadocia din Asia Mică, actualul teritoriu al Turciei. Sfîntul Mucenic Gheorghe a fost soldat în armata romană şi a avut o carieră strălucită. A fost unul dintre cei mai iluştri oameni de arme ai timpului său. Avînd o educaţie aleasă, a ajuns tribun şi a fost numit comandant al armatei imperiale. Viaţa tribunului Gheorghe a luat însă o întorsătură neaşteptată cînd împăratul Diocleţian a aflat că este creştin şi îl mărturiseşte pe Hristos. Împăratul a poruncit atunci ca nesupusul Gheorghe să fie torturat, pentru a fi dat exemplu în faţa ostaşilor. Sfîntul ieşea însă nevătămat din toate torturile într-un chip miraculos. La data de 23 aprilie, din ordinul împăratului, Sfîntul Gheorghe a fost decapitat în provincia Nicomidia. Sfîntul Gheorghe a săvîrşit minuni atît în timpul vieţii, cît şi după moarte. În credinţa populară, Sf. Gheorghe este asociat cu omorîrea balaurului. O legendă care datează din secolul XII spune că minunea s-a petrecut aproape de Palestina, lîngă cetatea Viritului, peste marea cea mare a Siriei, spre muntele Libanului. Se spune că un şarpe cu dimensiuni uriaşe îi ucidea pe locuitorii cetăţii, care se aventurau prin zonele izolate. Împăratul păgîn a fost sfătuit să-i aducă ofrandă ,,balaurului“ cîte un copil. Împăratul a început chiar cu fiica sa, dar Dumnezeu i l-a trimis în ajutor pe Sfîntul Gheorghe călare pe un cal. După ce a străpuns balaurul cu suliţa, ostaşul a dus-o pe prinţesă la palatul tatălui ei. Împăratul i-a oferit viteazului mîna prinţesei şi jumătate din împărăţie, dar oşteanul a refuzat, pentru a continua lupta pentru apărarea Bisericii lui Hristos şi ajutorul săracilor. Le-a spus oamenilor că numele lui este Gheorghe. În tradiţia populară sărbătoarea Sfîntului Gheorghe mai este cunoscută şi sub numele de San-George. În calendarul popular, San-George este considerat a fi un zeu al vegetaţiei, protector al naturii înverzite, al vitelor şi al oilor. Se spune că atunci cînd se aud primele broaşte cîntînd, San-George ia cheile de la Samedru pentru a deschide drumul naturii spre viaţă. În judeţul Vrancea îşi sărbătoresc ziua onomastică aproximativ 22.000 de persoane care poartă numele de Georgeta, Gherghina, Georgiana, Geta, Gheorghe, George, Ghiţă sau Gigi.
Superstiţii
• – În această zi e bine să fii pişcat de urzică.
– Dacă înainte de Sfîntul Gheorghe prinzi un şarpe, îi tai capul, apoi îl porţi la pălărie sau basma.
– De Sf. Gheorghe ard comorile în păduri sau pe dealuri şi cine le vede noaptea luminînd, ziua le poate găsi
– Pentru a fi apăraţi de rele, oamenii se cîntăresc, ca să fie sprinteni pînă la anul.
– Dacă te stropeşti cu apă neîncepută luată dis-de-dimineaţă din fîntînă, apoi cu agheasmă, alungi orice vrajă din casa ta.